|
Orasul FUNDULEA si istoricul sau sunt legate mai spre zilele noastre de populatia urmatoarelor sate:
- Cranguri,
- Boanca,
- Alexandru Ioan Cuza,
- Gostilele,
- Fundulea.
Unele sate, destul de vechi, si-au schimbat in decursul vremii denumirile, insa, unele si le-au pastrat, cum ar fi Curatestii (denumire provenita de la curatura care inseamna defrisare) amintit in hrisoave pe la 1394, FUNDULEA, GOSTILELE.
Vechiul sat Bajenari inceteaza a mai fi pomenit in documente, in schimb apar tot mai des mentiuni despre satele Parlita (Magureni) si Satul din Codru (Codreni), iar intrun act de pe vremea lui Radu cel Frumos, din anul 1463, se amintesc satele: Satul din Codru, Sulimanu (Sarulestii de Jos) si FUNDULEA.
FUNDULEA mai apare in 1778 in “Memorii istorice si geografice asupra Valahiei” publicata la Leipzig de catre generalul Baner, care la intoarcerea lui din razboiul ruso-turc (1774-1776) intarzie in Principate observand starea de lucruri la aceasta data.
In “Petit village sur le ruisseau de Katora” (Gaustil de Baner), FUNDULEA este citata alaturi de Crangul lui Vladila, sat cu pamant arabil, biserica si o casa boiereasca de Cruceru, situate pe Mostistea (astazi disparut) si Gostilele, sat cu un elesteu mare, autorul urmarind localitatile in inlantuirea lor de-a lungul vailor, in acest caz al Mostistei.
Lipsa bisericii, consemnata in schimb la Crangu, este o dovada ca FUNDULEA era o asezare recenta la data culegerii acestor elemente de ordin geografic, nascuta poate, in urma stabilirii pe acest teritoriu a unor comunitati bulgaresti emigrate din sudul Dunarii, cu o structura etnica apropiata de ce a populatiei din Branesti, a carei onomastica si patronimice Nedelea, Ivana, Cernica etc. de origine sudslava, sunt prezentate in documente inca de la inceputul secolului al XVIIlea.
Originea straina a grupului etnic stabilit in perimetrul satului FUNDULEA si asimilat ulterior de catre populatia din imprejurimi se intrevede si in diferentele pe
care le operau localnicii insisi cand ii considerau pe locuitorii satelor invecinate rumani , in raport cu ei. Conform hartii topografice alcatuite la 1826 de catre inginerul Raducanu, asezarea este situata la marginea unei paduri (harta se afla in inventarul Manastirii Vacaresti si Gorgota a Mitropoliei Bucuresti), si din aceasta rezulta ca FUNDULEA evoluase deja spre un sat cu biserica, probabil din lemn, atestata insa pentru prima data in 1833 .
Satul Crangu
- este cel mai vechi, iar din populatia acestuia, ulterior, a fost posibil sa renasca localitatea FUNDULEA. Nu se dispune de mentiuni scrise din perioada Evului Mediu cu privire la infiintarea satului, insa prin traditie orala, s-a transmis informatia ca satul s-a constituit din robi pe mosia unui boier, Carpu.
Satul era denumit si Crangul lui Vladila cu acele case boieresti mentionate de Baner si care au fost conform traditiei pastrate pana in zilele noastre proprietatea unui demnitar Ghica, poate marele postelnic Alexandru Ghica in documente, desi numele se asociaza cu ranguri boieresti diferite (logofat, mare postelnic) supranumit Caciula mare sau Ghica Camasoiu, desi se pare ca aceste doua porecle vizeaza pe doi boieri Ghica sau Alexandru Ghica si Ioan Alexandru Ghica, proprietari, pe rand, ai mosiei. Se presupune ca acele case boieresti cu ziduri de peste o jumatate de metru grosime si zid inconjurator, au devenit la un moment dat castel de vanatoare tinand cont de decoratiunile interioare care existau pe plafonul a doua dintre incaperile fostei case boieresti (sediul Statiunii de Plante Medicinale), care prezenta in una dintre incaperi, arme si instrumente de vanatoare, pusti, ca si vanat constand in pasari, iar in cea de-a doua incapere era ilustrata vegetatia caracteristica zonei: stuf, trestie, stanjenel de balta. Toate elementele facand dovada unei constructii zidita, dura, fiind singura din zona.
Dintro alta sursa aflam ca in acest catun se afla un palat care in ultima vreme a adapostit, intro aripa, scoala acestui catun si ca mai exista aici o biserica zidita de marele logofat, fiu de domn, Alexandru Grigore Ghica, supranumit Caciula mare. Urmasii acestuia au vandut palatul, impreuna cu mosia, inginerului C. Stoienescu (primul constructor al Cailor Ferate BucurestiConstanta), iar acesta in 1906 le-a vandut lui Anton Carp, fost guvernator al Bancii Nationale. Anton Carp a lasat totul fiicei sale, Maria A. Carp, iar aceasta le-a vandut inginerului Dumitru Alexandrescu in posesia caruia s-au aflat ultima data pana la expropriere.
Palatul si biserica au ramas aici de straja, marturie a atator vremuri apuse. Din felul cum am vazut ca este asezata comuna, gasindu-ne in apropierea vestitilor vanatori tamadaieni de care aminteste Alexandru Odobescu in opera sa Pseudokinegeticus, fiul generalului Ion Odobescu ce avea mosie la Calareti, vedem ca suntem gata de a pasi in campia Baraganului. Stepa incepe sa se simta tot mai mult cand incepe sa sufle crivatul aspru.
Satul Boanca
- s-a infiintat imediat dupa improprietarirea de la 1864, de catre colonisti proveniti din comunele Brezoaiele si Slobozia Moara din judetul Dambovita. In prezent, aceasta localitate nu mai exista deoarece in 1962, ea a fost dezafectata pentru sporirea suprafetelor agricole, printro politica a statului roman, a conducerii acestuia care nu intotdeauna tinea cont si de traditia existenta la sate, a oamenilor in general.
Asezarile descoperite de arheologi pe valea Mostistei sunt datate in general in secolul al IVlea e.n. si prezinta o populatie eterogena formata din daci, goti si sarmati. Asezari getodacice au fost descoperite si la Boanca, (arheolog Radu Vulpe, 1923).
Disparitia acestor asezari este pusa in legatura cu infrangerea gotilor si invazia hunilor.
Satul Alexandru Ioan Cuza
- a fost infiintat in anul 1921, dupa reforma agrara din acelasi an, prin colonizarea pe teritoriul acestei localitati a unei populatii de mocani din judetele Dambovita si Campulung Muscel. In perioada 1921-1927, satul a apartinut comunei Fundeni-Frunzanesti si se numea Principele Nicolae. Din anul 1928, satul si-a schimbat denumirea in Alexandru Ioan Cuza, iar din punct de vedere administrativ apartine comunei FUNDULEA.
In urma inundatiilor din 1972, s-a inceput dezafectarea acestuia, care a durat pana in 1978.
Cea mai mare parte a populatiei din satele Boanca, Alexandru Ioan Cuza,
care au fost dezafectate, a ramas in continuare in localitatea FUNDULEA.
Satul Gostilele
Cine nu ar tresari cand, rasfoind un catalog al documentelor Tarii Romanesti, intalneste un act ce poarta numarul 527 referitor la satul GOSTILELE mentionat la 1589, la o distanta de 187 de ani fata de FUNDULEA, si emis la Targoviste, capitala Tarii Romanesti 1613 (7121) aprilie 7. Citam: “Radu Voievod, fiul lui Mihai Voievod, herteg al partilor, intareste
satenilor Patru, Cristea, Gherghina, Radu si altii cu fratii si fii lor, stapanire peste satul Bajesti, de pe Mostiste, din camp, padure, apa si vatra satului si tot hotarul pentru ca le-a fost mosie de la mosi stramosi inca din zilele lui Mihai Voievod s-au daruit domnului, iar el a dat satul slugii sale credincioase, Gruia capitanul, care s-a invoit cu mosnenii de mai sus si i-a lasat sa se rascumpere, sa fie iar cnezi, cu 13.600 de aspri, data inaintea intregului divan si a curtii domnesti, martori fiind la invoiala Bratahan din Gostile, Fratea din Belciugatu, Oana din Piscure si Fierea logofat, Agesti. Blestem Martori: Vintila mare vornic, Meca mare logofat, Dediu vistier, Carstea spatar, Panait stolnic, Bratu comis, Lupu paharnic, Foti mare postelnic. Ispravnic insa spusa domnului. Scrie Neagoe logofat.”
La doi kilometri in partea de sud a satului GOSTILELE, pe malul stang al Mostistei s-a gasit o asezare tip Dridu. Imediat la sud de satul GOSTILELE, pe malul stang al Mostistei de pe ostrovul Berechet, s-au adunat fragmente de ceramica din mai multe epoci, unele apartinand culturii Gumelnita, fara a se descoperi insa resturi de locuire apartinand acestei culture, atat cat s-a cercetat, cateva artefacte cu luciu caracteristic, negre la exterior si caramizii in interior, au fost atribuite Hollstatului timpuriu (cultura Medias).
Numeroase fragmente ceramice, urme de chirpic in aratura, gropile
care se vad in malul Mostistei, indica existenta unei asezari apartinand culturii Santana-Cerneahov suprapusa pe o asezare Dridu. Asemenea cercetari si descoperiri arheologice s-au facut si in imprejurimile satelor Mariuta si Mataraua, situate in apropierea satului GOSTILELE.
La numai doi kilometri de satul Mariuta, pe malul stang al Mostistei, langa confluenta unei vai, se gaseste o asezare de tip Santana.
De asemenea, la o distanta de 1 kilometru sud de satul Mariuta, tot pe malul stang al Mostistei, s-au descoperit urmele unei asezari din secolul al IVlea e.n. suprapusa de o asezare Dridu.
La sud-est de satul Mariuta, in cotul raului se afla un ostrov, iar la sud de acesta sa descoperit o asezare de tip SantanaCerneahov.
Vis-a-vis de satul Mariuta, tot pe malul stang al Mostistei, se gaseste un telneolitic apartinand culturii Gumelnita. Deosebit de interesant este si faptul ca insusi denumirea raului Catana, afluentul Mostistei, ar veni tot de la o veche asezare care ar fi fost situata tot pe malul stang al Mostistei, intre Belciugatele si localitatea FUNDULEA, disparuta de foarte mult timp, ramasa cunoscuta doar din auzite din generatie in generatie. Despre aceasta asezare, Catana, se spune ca ar fi fost intemeiata de catre oameni veniti din diferite parti ale judetului care s-au refugiat aici din calea navalitorilor straini.
Despre oamenii acestei asezari, se stie ca traiau in bordeie sapate in pamant si in crunta mizerie. Despre asezare se crede ca aceasta ar fi disparut in urma unui atac de ciuma care a secerat viata locuitorilor. In locul unde se crede ca ar fi existat aceasta asezare se pot observa multe fragmente de ceramica si a fost descoperit si un cuptor de ars vase.
Cercetarile si descoperirile arheologice efectuate de catre Muzeul de Istorie al Romaniei de astazi, (pentru urmasi si denumirea de Muzeul de Istorie al Republicii Socialiste Romania), si publicate in lucrarea Muzeul National III 1976, pag. 231233, precum si Ilfov file de istorie 1978, pag. 712 ne stau marturii despre vechimea
multimilenara a vietii pe aceste vetre.
Multe dintre acestea, au fost scoase la iveala in urma lucrarilor de amenajare pentru irigatii a perimetrului din jurul Mostistei, din anul 1972 (inca din primavara anului 1971 sau inceput lucrarile de cercetare a terenului). In anii 70 colective formate din arheologi de la Institutul de Arheologie, Muzeul National de Istorie si Muzeul de Arheologie din Oltenita au executat ample sapaturi de salvare a vestigiilor arheologice de pe valea Mostistei.
Aceste vestigii de pe valea Mostistei au atras atentia arheologilor, determinand efectuarea de sapaturi sistematice in mai multe puncte, dar cu deosebire si in imprejurimile satului GOSTILELE. Asezarile prefeudale si feudale timpurii descoperite cu prilejul acestor sapaturi arheologice la suprafata care s-au efectuat intre anii 1970 si 1974 si cu prilejul sondajelor efectuate de cei care semneaza articolele din lucrarile amintite, atesta vechimea asezarii de astazi GOSTILELE.
Conform unei mentiuni din anul 1394, se vorbeste despre un sat Bajenari, format din locuitori veniti din Bulgaria, dupa marea rascoala care a dus in acelasi an la caderea orasului Tarnovo. Totodata se crede ca printrun proces de roire, o parte din locuitori ar fi parasit acest loc si s-ar fi stabilit langa Bucuresti formand satul Bajenari apartinand astazi de comuna Branesti. Acest fapt ne duce cu gandul si la originea populatiei localitatii FUNDULEA, care in majoritate, la inceputul secolului al XVIII-lea a fost, dupa cum se cunoaste, de origine bulgara, iar dupa unele surse, acestia ar fi provenit din regiunea Garveanul, iar de data aceasta exodul populatiei ar fi avut loc mult mai devreme.
La doi kilometri in partea de sud a satului GOSTILELE, pe malul stang al Mostistei s-a gasit o asezare tip Dridu. Imediat la sud de satul GOSTILELE, pe malul stang al Mostistei de pe ostrovul Berechet, s-au adunat fragmente de ceramica din mai multe
epoci, unele apartinand culturii Gumelnita, fara a se descoperi insa resturi de locuire apartinand acestei culture, atat cat s-a cercetat, cateva artefacte cu luciu caracteristic, negre la exterior si caramizii in interior, au fost atribuite Hollstatului timpuriu (cultura Medias).
Numeroase fragmente ceramice, urme de chirpic in aratura, gropile
care se vad in malul Mostistei, indica existenta unei asezari apartinand culturii Santana-Cerneahov suprapusa pe o asezare Dridu. Asemenea cercetari si descoperiri arheologice s-au facut si in imprejurimile satelor Mariuta si Mataraua, situate in apropierea satului GOSTILELE.
La numai doi kilometri de satul Mariuta, pe malul stang al Mostistei, langa confluenta unei vai, se gaseste o asezare de tip Santana.
De asemenea, la o distanta de 1 kilometru sud de satul Mariuta, tot pe malul stang al Mostistei, s-au descoperit urmele unei asezari din secolul al IVlea e.n. suprapusa de o asezare Dridu.
La sud-est de satul Mariuta, in cotul raului se afla un ostrov, iar la sud de acesta sa descoperit o asezare de tip SantanaCerneahov.
Vis-a-vis de satul Mariuta, tot pe malul stang al Mostistei, se gaseste un telneolitic apartinand culturii Gumelnita. Deosebit de interesant este si faptul ca insusi denumirea raului Catana, afluentul Mostistei, ar veni tot de la o veche asezare care ar fi fost situata tot pe malul stang al Mostistei, intre Belciugatele si localitatea FUNDULEA, disparuta de foarte mult timp, ramasa cunoscuta doar din auzite din generatie in generatie. Despre aceasta asezare, Catana, se spune ca ar fi fost intemeiata de catre oameni veniti din diferite parti ale judetului care s-au refugiat aici din calea navalitorilor straini.
Despre oamenii acestei asezari, se stie ca traiau in bordeie sapate in pamant si in crunta mizerie. Despre asezare se crede ca aceasta ar fi disparut in urma unui atac de ciuma care a secerat viata locuitorilor. In locul unde se crede ca ar fi existat aceasta asezare se pot observa multe fragmente de ceramica si a fost descoperit si un cuptor de ars vase.
|
